Le fura pentru contrabanda literara? Sau pur si simplu sunt insetati de carte, dar secati de bani? Nu reusesc sa-mi dau seama daca e o veste buna sau una rea.

Probabil ştia că o să moară şi nici miile de euro primite ca să o salveze nu îl relaxau. Ca să vezi, e posibil să fi fost şi uman, pe alocuri.

Din pacate, nu multi profita de aceasta libertate. Asa ca, atunci cand iesi din sala, dupa o ora sau doua in care au cascat, sau s-au foit, sau si-au verificat telefonul, sau s-au uitat la tine cu o mirare de-a dreptul induiosatoare, unii iti vor spune ca a fost o experienta extraordinara, ca i-a facut sa inteleaga altfel lumea, viata si talentul, ca autorul e genial si opera si mai si. Dupa care intreaba pana la ce ora circula metroul si cu cine votezi, sperand ca nu vei intra in detalii si, desigur, sperand ca si tu ii minti spunand ca ti-a placut. Si uneori chiar o faci. Dar cine sa inteleaga? Si minciuna e postmodernista.

Trecand la lucruri reale, uneori ma simt prost cand sunt intr-o cafenea si nu fac nimic in momentul respectiv, asa ca aud diverse vorbite de populatia din jur. De multe ori, cand sunt cu cineva, vorbesc suficient de incet incat sa nu ma auda cei de la mesele alaturate. Sau cei din fata mea, cum se intampla de fiecare data. Totusi, uneori e distractiv sa asculti (cat timp nu o faci din spirit de papagal comunal). Auzi discutii de genul:

“Si sa vezi cum i-a zis….i-a zis mediocrule, asa i-a zis. Auzi, ce cuvant!”

“Da’ chiar, cine mai foloseste cuvantul asta in ziua de azi! Doamne!!!!”

“Pfff, chiar, cine mai zice asa….da’ de fapt, ce inseamna asta? Mediocru, ce…”

“E un cuvant asa, mai nasol…”

“Ca prostule, asta voia sa zica, prostule. Dar e un cuvant foarte vechi, nu se mai foloseste!”

Nimeni nu mai stie ce insemna. Nici macar eu.

Nici macar sa nu-ti treaca prin minte ca ar fi fost dragut sa iti dea un semn. Tu ai stabilit limitele jocului.

E un tu generic, nu folosesc blogul pe post de messenger.

• mi se pare interesant cum  literatura cu nuante biografice sau cel putin cu pretentii realiste, care ajunge sa vorbeasca despre moartea cuiva drag, moartea aceea aproape la fel de insuportabila ca propria moarte, povesteste o durere aproape intotdeauna la fel. Aceleasi porniri, aceleasi intrebari, aceeasi dorinta de razbunare si aceeasi trecere brusca de la acceptare la cautare, refuz, eventual minciuna, sigur regrete, pentru ca apoi sa vina cu niste explicatii cu rol de sedativ macar pentru o vreme. Asa e si in realitate. Scena doliului e realista.
• J.M. Coetzee, Maestrul din Petersburg. De inteles numai cu ajutorul unor notiuni despre Dostoievski in background. Altfel, o poveste despre crima, iubire, delir si, rareori, religie, neaparat despre demnitate si , din nou in treacat, despre Rusia, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti. Nu mi-am dorit sa dorm cu ea sub perna.

27 octombrie

De indata ce o fiinta a murit, innebunitoare construire a viitorului (schimbarea mobilelor etc.): futuromanie.

27 octombrie

Adunare mult prea numeroasa. Frivolitate in crestere, inevitabila. Ma gandesc la ea, care este alaturi. Totul se prabuseste.

Anume aici se afla inceputul marelui, indelungatului doliu.

Pentru prima oara in ultimele zile, ideea acceptabila a propriei mele morti.

10 noiembrie

Mi se ureaza “curaj”. Dar vremea curajului a fost cea in care ea era bolnava, pe cand o ingrijeam vazandu-i suferintele, tristetile, si cand trebuia sa ma ascund pentru a plange. In fiecare clipa trebuia sa-mi asum o decizie, o atitudine; or, anume acesta-i curajul. – Acum, curaj inseamna dorinta de viata si nu am decat prea mult.

19 noiembrie

A tresari, ingrozit, ca fiind pur si simplu posibil momentul in care amintirea cuvintelor pe care mi le-a spus nu m-ar mai face sa plang…

(Roland Barthes – Jurnal de doliu, Cartier, 2009)

Departe de a fi o exorcizare, e ca o pauza. Si o rationalizare.

De asemenea, ii multumesc pentru ca ma obliga sa fiu prietenoasa. Lunar.

Asadar, trebuie sa ma conformez. Si premiul de astazi merge la….

http://brusturel.wordpress.com/, pentru diverse calitati.

http://cafeneauaretro.blogspot.com/, pentru calitati asemanatoare.

http://b0gz0r.blogspot.com/, pentru ca isi descopera niste calitati, dar fara probe substantiale nu-l crede nimeni.:P

Gata, am fost prietenoasa.

Si nu, in niciun caz nu e cea mai reusita. Dar sapaturi exista pentru toti.

Dar pentru cei care nu au treaba pe la casele lor si au chef de un proiect dragut, multicultural dezvoltat si cum mai vreti voi, am primit si eu de veste cum ca s-a dat startul la inscrieri pentru Global Innovation Tournament.

Global Innovation Tournament 2009 (GIT) este o competitie internationala care ii provoaca pe tineri sa rezolve o problema comuna, globala, generand cat mai multa valoare posibila. Echipele trebuie sa isi trasmita ideile si rezultatele obtinute, postand un videoclip pe YouTube.

http://www.unleashingideas.org/romania/git?_c=1

Astfel de competitii prind foarte bine, in conditiile in care tinerii desteptati (conditie necesara) au inteles care e trendul, care sunt presiunile si care sunt asteptarile tuturor, mai putin ale celor care chiar pot sa faca ceva. Daca macar o parte dintre ele  inseamna ceva, altceva decat satisfacerea unor nevoi mai mult sau mai putin egoiste ale participantilor si poate satisfacerea unor curiozitati neimplinite ale unor jucatori cu anumite dimensiuni, atunci dracul nu este atat de negru si nici viitorul atat de gri.