Unul dintre lucrurile bune pe care ti le ofera postmodernismul (in plan uman, nu cultural) este acela de a-ti lasa libertatea de a nu intelege cultura fara a te simti prost. Nu doar pentru ca exista o probabilitate considerabila ca cel / cei de langa tine sa nu fi inteles nici ei despre ce a vorbit poetul (desigur, in afara cazului in care esti singur cu poetul sau esti, din pacate, cel mai prost din sala), ci si pentru ca exista intotdeauna o barcuta de salvare numita fie “absurd”, fie “ermetism”, fie “revolta”, fie “descompunerea societatii contemporane”, fie “spirit ludic”…in fine, poate purta orice nume. Important este ca iti permiti sa nu intelegi o opera postmodernista pentru ca ai inceput si tu sa crezi ca nici poetul nu isi dorea sa fie inteles, ca, de fapt, nici poetul nu a inteles ce a scris.
Din pacate, nu multi profita de aceasta libertate. Asa ca, atunci cand iesi din sala, dupa o ora sau doua in care au cascat, sau s-au foit, sau si-au verificat telefonul, sau s-au uitat la tine cu o mirare de-a dreptul induiosatoare, unii iti vor spune ca a fost o experienta extraordinara, ca i-a facut sa inteleaga altfel lumea, viata si talentul, ca autorul e genial si opera si mai si. Dupa care intreaba pana la ce ora circula metroul si cu cine votezi, sperand ca nu vei intra in detalii si, desigur, sperand ca si tu ii minti spunand ca ti-a placut. Si uneori chiar o faci. Dar cine sa inteleaga? Si minciuna e postmodernista.
Trecand la lucruri reale, uneori ma simt prost cand sunt intr-o cafenea si nu fac nimic in momentul respectiv, asa ca aud diverse vorbite de populatia din jur. De multe ori, cand sunt cu cineva, vorbesc suficient de incet incat sa nu ma auda cei de la mesele alaturate. Sau cei din fata mea, cum se intampla de fiecare data. Totusi, uneori e distractiv sa asculti (cat timp nu o faci din spirit de papagal comunal). Auzi discutii de genul:
“Si sa vezi cum i-a zis….i-a zis mediocrule, asa i-a zis. Auzi, ce cuvant!”
“Da’ chiar, cine mai foloseste cuvantul asta in ziua de azi! Doamne!!!!”
“Pfff, chiar, cine mai zice asa….da’ de fapt, ce inseamna asta? Mediocru, ce…”
“E un cuvant asa, mai nasol…”
“Ca prostule, asta voia sa zica, prostule. Dar e un cuvant foarte vechi, nu se mai foloseste!”
